WC-ul, test al civilizaţiei

Pentru că destui elevi au prins gustul de a comenta articolele pe blog şi asemeni unei bune prietene aş putea spune că acesta riscă să devină "o gazetă de perete în care fiecare împunge un ac cu o ştire nu totdeauna legată de subiectul în discuţie" sau şi mai grav o apreciere plictisită trădând a obligaţie, îmi asum acest risc măcar cu speranţa că vom reuşi un exerciţiu de comunicare, de formare a abilităţilor de lucru pe Net şi mai ales de a ne civiliza învăţând din păţaniile altora.
Mi-am amintit zilele trecute fiind în trecere pe la CCD Iaşi acolo unde am predat doi ani cursurile de iniţiere în informatică şi abilitare curriculară, că aproape după fiecare instruire la CCD la care participau directorii de şcoli, WC-ele erau aproape de nefolosit. Mizerie, gunoaie, apă, dejecţii aiurea, folosirea improprie a lor era evidentă.
Nu doresc să jignesc pe nimeni dar cu siguranţă între ei erau câţiva care nu ştiau că în lumea civilizată educaţia şi civilizaţia încep cu modul în care utilizezi WC-ul. Am propus chiar în derâdere directorului CCD să iniţieze pentru directorii de şcoli un curs de utilizare a WC-ului public.

Vă mai amintiţi ce sarcină le-a dat Deng Xiaoping chinezilor şocat fiind de faptul că ei chinezii se străduiau să arate occidentului faţa potenţială a Chinei pentru investitorii străini, iar marile corporaţii multinaţionale veneau şi plecau fără a lăsa vreo speranţă investiţiilor în China? Prima impresie şi cea mai neplăcută o dădeau felul în care arătau şi erau folosite WC-ele.
Deng Xiaoping, omul despre care tot occidentul admite că a fost făuritorul Chinei moderne a decis: "China are ca prioritate naţională igienizarea WC-urilor şi aducerea lor la standardul civilizaţiei occidentale! "
Şi chinezii au trecut la treabă facându-şi din WC-uri un program naţional.
Evident că nu au putut peste noapte să refacă toată infrastructura dar măcar au putut primi oaspeţii la discuţii într-un mod civilizat.(pasajul a fost preluat din lista edu_cer_ro şi aparţine d-lui Valentin Cotârţă)

Fiind profesor de serviciu am mers să văd stadiul curăţeniei WC-urilor elevilor la început de program şi la sfârşit de program. Erau improprii şi neatrăgătoare la început de program şi în plus îngrozitor de mizerabile la sfârşit de program. Nu cred că spun o noutate. Apa curge permanent fără ca cineva care vede să se sesizeze şi să facă ceva deşi cu siguranţă şi el plăteşte. Flotoare blocate de cutii de ţigări sau pahare de lapte bătut aruncate intenţionat, robineţi defecţi, lipsa dotărilor elementare (colac WC, hârtie, uscător de mâini, cuier), folosire improprie, uşi sparte, ţigări şi hârtii aruncate peste tot, ţevi rupte, miasme de nedescris, apă gâlgâind aiurea fără ca cineva să facă ceva.

Vă întreb dragi elevi, ce vă lipseşte ca să vă comportaţi civilizat cu bunurile publice şi să le folosiţi civilizat? Educaţia, obişnuinţa, exemplul, amenzile ? Ce ?
Aşadar, cum vă pregătiţi din acest punct de vedere ca să intraţi în lumea civilizată ? Nu v-aţi întrebat cum vă vor privi gazdele voastre în urma unei vizite în care aţi trădat astfel de apucături ? Vă invit să vă gândiţi şi mai ales să faceţi ceva...

Conştiinţa responsabilităţii

Am avut ocazia să cunosc foşti elevi şi profesori ai Şcolii Normale "Vasile Lupu" Iaşi, astăzi, primii din ei profesori la rândul lor in şcoli de prestigiu din ţară, ceilalţi profesori pensionari. I-am întrebat pe cei tineri ce i-a determinat sa aleagă Şcola Normală ? Mi-au spus ca au avut două motive hotarâtoare:

1. Educaţia primită în familie în baza căreia meseria de dascăl era una specială şi pentru ea trebuiau calităţi deosebite;

2. Gândul că vor întâlni modele de profesori, pedagogi desăvârşiţi de la care puteai cu prisosinţă să te imbogăţeşti spiritual aşa cum toţi spuneau că se întâmplă.

Erau cu precădere amintiţi profesori de limba română, de pedagogie sau matematică.
Nu odata aceştia aveau grijă să amintească viitorului învăţător că vor lucra cu copii, cu suflete sensibile şi că în acest caz au obligaţia să fie modele de conduită în viaţă. Tot de la ei am aflat cât de importantă era practica pedagogică ce dădea tânărului aspirant la meseria de dascăl, primii fiori ai răspunderii morale. "Nu aveţi voie să daţi vreun rebut pentru că acela va fi un om pe care l-aţi pierdut pentru societate". Aşa erau responsabilizaţi viitorii dascăli.

I-am întrebat dacă au vreun regret vis-a-vis de oferta Şcolii Normale de atunci.
- Lipsa obiectului şi dotării informatice; mi-au spus.

Conştienţi fiind de aportul colosal pe care îl aduce informatica şi mai ales internet-ul în informarea, documentarea, comunicare şi prelucrarea informaţiei, tânărul învăţător sau profesor este obligat să facă un mare efort material şi moral acum, la o aşa vârstă şi să înveţe să lucreze pe calculator.
- Într-un fel se acumulează cunoştinţe şi deprinderi de lucru la 24 de ani şi mult mai uşor se învaţă acestea la 14 ani.

Cei mai multi dintre foştii absolvenţi ai Şcolii Normale sunt acum învăţători, profesori cu masterat sau doctorat în diverse ştiinţe ale educaţiei. Aproape toţi lucrează în ţară, au funcţii contribuind la instruirea şi educarea generaţiilor.
Astfel aveam să conştientizez şi eu şansa ce mi s-a ivit de a determina pe unii dintre elevi să studieze astfel informatica încât să devină specialişti de renume în domeniul educaţiei generaţiei de mâine. Au o pregătire metodică exemplară, o practică atent supravegheată şi serios tratată, un mediu propice studiului şi dezvoltării armonioase, de ce nu ar fi printre ei şi viitori informaticieni?. Exemple exista.
Este pentru mine ca profesor o provocare pe care o accept şi la care mă voi gândi ce am de făcut. Condiţii avem, bunăvoinţă este aşa că vom incepe munca.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Voi relata abia acum ce s-a petrecut la data de 14 mai 2005 nu pentru ca nu am dorit sa public impresiile unei atât de plăcute întâlniri ci pentru că am dorit să primesc de la colegii mei ecoul celor întâmplate atunci. Eram entuziast că descoperisem blogul împreună cu alţi câţiva colegi din ţară sub îndrumarea răbdătoarei noastre cercetător Gabriela Avram şi doream să demonstrez acest lucru cu ocazia cercului pedagogic al profesorilor de informatică din învăţământul liceal profilul vocaţional.
Astfel a răsărit ideea de a schimba ceva în tiparul lecţiilor demonstrative ce se ţineau cu astfel de ocazii. Graţie d-nei director Făniţa Cepoi şi d-lui director Vasile Midvighi de la Liceul cu Program Sportiv Iaşi care ne-au pus la dispoziţie reţeaua legată la internet şi un videoproiector (Scoala Normală "Vasile Lupu" Iaşi nu avea încă legătura la internet), împreună cu d-na Gabriela Avram ne-am propus: eu să fac o prezentare a metodelor moderne de evaluare aplicate la obiectul informatică, detaliind "Metoda Proiect", după care ea să facă aşa cum crede mai bine de cuviinţă prezentarea blogului ca site interactiv, instrument de lucru posibil a fi utilizat în învăţământ(educaţie).
Am invitat cu trei zile înainte prin fax trimis liceelor teoretice mari din Iaşi( Liceul de Informatică, Colegiul Naţional, Colegiul C. Negruzzi si Colegiul E. Racoviţă) profesorii de informatică şi cei de alte specialităţi care doresc să ia cunoştinţă cu modul occidental de abordare, dată fiind experienţa bogată în acest domeniu cu care venea d-na Gabriela Avram.
Am început la ora 9 aşa cum stabilisem chiar dacă d-na Gabriela Avram nu sosise încă de la gară terminând prima parte a expunerii şi exemplele puţin inainte de ora 10 exact cand a sosit şi d-na Gabriela Avram.
D-na Gabriela Avram şi-a montat laptop-ul pe videoproiector şi a început o expunere exhaustivă cu exemple şi comentarii a noţiunii de blog la care asistenţa a rămas fără glas multă vreme.
Am fost fericitul auditor al unei expuneri deosebit de bine organizate în structură, conţinut şi formă; exact aşa cum se doreşte a fi ţinută pentru a fi foarte bine înţeleasă.
Ideile dominante erau:
- folosirea softului de socializare pentru obişnuirea colegilor cu lucrul pe calculator şi eliberarea unora de complexul apropierii de acest instrument de lucru;
- forme de învăţământ şi platforme eLearning utilizate în universităţi;
- utilizarea acestui site interactiv numit blog în educaţie sub diverse forme;
- stadiul dezvoltării blogosferei româneşti;
- proiecte de colaborare virtuală în domeniul IT.
Aparent "poveştile" privind ce şi cum scrie pe blog fiecare din cei amintiţi, avea darul de a sublinia (în ce scop, sub ce formă, cu ce ocazii, cu ce frecvenţă, cu ce rezultate) poate fi folosit acest instrument de lucru în învăţământ (toţi cei selectaţi lucrând în educaţie, presă, cercetare sau managementul comunicării).
Redau mai jos pentru a vă convinge, dovada aprecierii făcute de singurul participant din afara profilului vocaţional, care a dat curs invitaţiei de a lua parte la demonstraţie.

gabriela conea wrote:
> Felicitări pentru idee, efort, prezentare...
> Mulţumiri pentru darul care ni l-aţi făcut prin abordarea unui subiect modern şi prin invitata deosebită pe care aţi avut-o. Un om atât de valoros şi atât de modest, atât de accesibil... O lecţie pentru mulţi, care din păcate au lipsit...
> Cu bine, Gabriela.

Insp.Rodica Gherasim, cercetator dr.Gabriela Avram şi prof. Sebastian Alexandru cu ocazia expunerii "Blogul în educaţie" Iaşi-14 mai 2005.
Subscriu aprecierilor făcute şi menţionez că rămân îndatorat efortului depus de d-na Gabriela Avram şi-i mulţumesc în numele celor ce au participat deoarece această demonstraţie urmărea scopul utilizării blogului în educaţie şi venea în sprijinul activităţii noastre.

de la bunul crestin la bravul roman...

Pentru a intelege fenomenul deosebit de complex al educatiei si pentru a putea anticipa si analiza cu discernamant efectele ei, vom incerca o radiografiere a fenomenului educational romanesc. Pana la 1859 putem fi de acord ca scoala, principalul actor a trecut de la stadiul fiintarii ei pe langa biserica, la scoala de stat, traseu pe care-l putem numi "de la bunul crestin la bravul roman". Rolul scolii a fost si este de a instrui si educa generatiile. Niciunul din cele doua atribute nu-i apartine in exclusivitate scolii. Actorii chemati sa contribuie la instruirea si educarea generatiilor sunt: familia, scoala, mass-media (presa, radio, TV), institutii ale statului, grupul social, autoritati etc...Complexitatea fenomenului face ridicola orice abordare ingusta, limitata, calificand-o ca o apreciere cel putin tendentioasa daca nu chiar rau voitoare. Reforma in invatamant cuprinde etapele: reforma de structura, reforma programelor (de curricula), reforma manualelor si reforma mentalitatii. Institutiile chemate sa o realizeze sunt: guvernul, MEdC, ISJ-urile, scolile(corpul profesoral), ONG-uri de educatie. Guvernele ce s-au succedat dupa 1989 n-au avut nici un interes personal in a crea un invatamant national competitiv bazat pe calitate, competenta si eficienta. Pentru a intelege acestea, in link-ul de mai sus deplasati cursorul pe verticala si cititi ultima fraza de pe ecran. Acolo este relatat interesul politicului pentru dezvoltarea invatamantului. Sub pretextul alinierii la niste standarde europene guvernantii doar au mimat reforma in invatamant. Ea avea sa fie stagnata in perioada 2000-2004 asa cum au recunoscut ONG-uri agreate de MEdC in activitati educationale(Educatia 2000+) sau ISE(Institutul de Stiinte ale Educatiei). Nimeni nu contesta ca nu s-au obtinut si rezultate notabile fie in institutii de stat fie particulare. Invatamantul superior incearca astfel sa paseasca mai repede pe calea privatizarii in comparatie cu cel preuniversitar care ramane in general de stat. Astfel N O T I F I C A R E A nr. 12.770/10.12.1999 privind asigurarea egalitatii sanselor de studiu in invatamantul superior, in temeiul Legii invatamantului nr. 84/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, in articolul 5 spune: Actiunile Ministerului Educatiei Nationale sunt calauzite de optiunea diversificarii formelor de invatamant superior (invatamant public subventionat, invatamant privat, invatamant public cu taxa, invatamant public finantat de agentii economici, invatamant la distanta cu taxa) si a extinderii posibilitatilor de studiu in colegii si facultati, asociata cu optiunea crearii si dezvoltarii unei “plase sociale” puternice, incat orice tanar sa poata studia in conditiile unei economii de piata, bazata pe initiativa individuala, si ale finantarii din surse multiple. Toate rapoartele Centrului Educatia 2000+ au prevazut starea latenta in care invatamantul romanesc se complace, factorii care poarta raspunderea stagnarii si necesitatea unei schimbari de abordare, invatamantul fiind sectorul de activitate din Romania cu posibilitatea cea mai rapida de integrare in U.E. (invatamantul european).
Elaborarea legii calitatii in invatamant, lege care vine sa structureze continutul, sa cultive ideea apartenentei la o comunitate mai mare (cea a UE) si sa pregateasca alinierea la invatamantul european va permite echivalarea studiilor, recunoasterea diplomelor si migratia fortei de munca.
Sintetizand, reforma in invatamant continua, ea depinde de foarte multi factori, problemele ei sunt ale tuturor, raspunderea si-o asuma in primul rand scoala, dar nu numai, iar de succesul ei ne vom bucura toti.

Problema neologismelor

Zilele trecute zăresc la TV pe preşedintele Academiei Române academicianul Eugen Simion strângând din umeri la întrebarea "Cum comentaţi invazia neologismelor limbii române provenite din alte limbi ?". N-a dat un răspuns tranşant ca autoritate în materie "care este", a scăldat-o ca pe dulce plaiul damboviţean după care au urmat comentariile gazetarilor. Susţinute de argumente tehnice tip ITC de stafia unor derapaje tip "dicţionar roman-moldovinesc" şi de evoluţiile celorlalte limbi în context european mi-am amintit de Legea lui Pruteanu privind folosirea limbii romane-din care au fost scoase toate măsurile punitive, rămânând astfel doar vorbă goală, ocazie cu care Ştefan Cazimir, unul din adversarii proiectului, i-a compus "Prohodul", după parodia "In jurul unui divort" de George Topîrceanu. Ea sună aşa:


Ştefan Cazimir

si...........George Pruteanu


Onorat prezidiu şi stimaţi colegi,
Iscusiţi şi harnici făurari de legi !
Spre a fi mai clare slabele-mi demersuri
Cer îngăduinţă să vorbesc în versuri.
Legea lui Pruteanu stă să avorteze
Lung prilej de glume şi de paranteze...
Unii spun că legea este necesară
Căci primejdii grave limba o'mpresoară
Şi de nu vom ţine vajnic arma-n mâini
Pulbere se face graiul din bătrâni,
Alţii zic din contra că-i o aiureală
Că ţâşneşte plină dintr-o minte goală
Că întreg demersul trage îndărăt
Şi că senatorul "s'o prostit di tăt" !
Ca să lămurească pe deplin poporul,
Urcă la tribună însuşi autorul:

"- E o lege super şi s-o trec insist
Cu întreg elanul meu de "traseist".
Pot să spun răbdare c'am avut destulă
Şi de mult îmi iese părul prin căciulă...
Dacă azi sau mâine legea se promulgă
Noi amenzi babane statul poa'să mulgă
Ai trecut pe firmă un cuvânt jegos ?
Scot chitanţierul şi te ard din gros
Virgula ca lumea dacă n-ai plasat-o,
Te snopesc la sânge şi te zbor din NATO...
Şi păzind cu râvnă strămoşescul grai,
Ne va fi mai dulce traiul pe vătrai".

Nici nu se'ncheiase predica măiastră
Când un marş funebru suna sub fereastră.
Cine-i oare mortu' ? Toţi se-ntreab'acum,
Cine trist străbate ultimul său drum ?

Plânsă cu sughiţuri de cernitul tată,
Dusă-i lin la groapă, Legea avortată.
Căci la urma urmei ce e un avort ?
Naştere normală, dar, copilul mort.

eLearning

Ne manifestam ingrijorarea in legatura cu modul in care anumiti oficiali ai Ministerului Educatiei si Cercetarii trateaza aspectele care privesc aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. "Constatam ca membrii din actuala echipa guvernamentala, urmand nefericit exemplul predecesorilor, au ignorat complet unele programe de educatie finantate din fonduri europene descentralizate, " se arata in comunicatul EduCer. Este furnizat si un exemplu.
In data de 4 iulie 2005, a expirat termenul de depunere a aplicatiilor in cadrul programului de eLearning - DG EAC/23/05. Adoptat prin decizia 2318/2003 a Parlamentului European si a Consiliului European, programul finanteza urmatoarele teme: continut digital, campusuri universitare virtuale si actiuni transversale destinate indeosebi scolilor.
Cu o puternica baza conferita de resursele umane si partial de infrastructura IT, acest program ar fi permis Romaniei accesul la finantari europene, acces pierdut datorita unor functionari publici.
Universitatile romanesti pierd la randul lor contactul cu formele moderne de educatie asistata de calculator precum si ocazia de a dezvolta pe acest topic, parteneriate durabile in spatiul european.
Cu exceptia Romaniei (Bulgaria este partener eligibil in acest proiect), toate celelalte tari europene sunt eligibile in vederea aplicatiilor pe fondurile europene de eLearning a caror valoare insumeaza numai pentru acest apel suma de 6,4 milioane euro.
Raspunsul oficial primit din partea Comisiei Europene contine urmatoarele precizari:
"The eLearning programme is open to candidate countries. However, for the time being the relevant agreements have not been signed with any of these countries. For this reason, we regret to confirm that organisations from Romania and Turkey are not eligible to participate as funded partners in this call.Nevertheless, they may participate as non-funded partners in projects accepted under this call (as part of the proposal partnership, even if they do not count towards fulfilling the minimum requirements for partnership expressed in section 6 of the Call for Proposals), receiving no Community funding."

vreau să mă fac mecanic auto...

Vin să continui şirul gândurilor ce mă fac să-mi consum mare parte din timp şi energie, sper cu folos. Am avut un final de semestru şcolar deosebit de greu deoarece mi-a plecat o colegă de informatică în Canada şi a trebuit să preiau şi clasele ei, practic să lucrez cu toate clasele din şcolală. Să-i asculţi la sfârşit de an pe cei ce n-aveau note, să le dai de lucru, să le închei mediile şi cu precădere media 10. Greu dar nu imposibil. Trei concursuri naţionale desfăşurate în şcoală spre sfârşitul anului a trebuit să le asigur publicitatea pe Net şi corespondenţa. O lecţie deschisă) cerc pedagogic al profesorilor de informatică) a trebuit să-l pregătesc singur şi să-l susţin (noroc de ajutorul lui Gabi-(Mult succes la Univ. din Limerick, Gabi)), banchetele de absolvire, la liceu şi clasa a VIII-a mi-au umplut şi ele timpul, corectatul la simulare la clasa a XII-a-informatică, iar mai nou, corectatul la Examenele Naţionale de admitere în clasa a IX-a la matematică, acum Bac-ul, m-au făcut aproape să uit de blog.
Şi totuşi n-am uitat că mă preocupă informaţia, comunicarea şi noul, mai ales în domeniul în care lucrez. Pentru astăzi voi relata un caz din care putem învăţa.
S-a dat examenul naţional de admitere în clasa a IX-a. Mare necaz că fiul unui coleg n-a luat examenul din cauza matematicii. Mama, profesor de română, bunicii candidatului foşti directori în învăţământ, cu rezultate foarte bune în activitatea lor dezbat cazul la tensiune maximă în timp ce candidatul se apără: "şi cu 10 dacă terminam, tot la SAM mă duceam pentru că vreau să mă fac mecanic auto". Într-un târziu, bunicii realizează că "vremurile s-au mai schimbat, că acum e bine să ai o meserie şi să faci ceva din care să câştigi bani cinstit, în rest şcoli înalte nu-i nevoie, unii sunt înclinaţi către studiu şi merg să studieze, alţii vor bani imediat, învăţând şi practicând o meserie; asta e". Cred că este în parte adevărată. Partea ce scapă atenţiei şi e luată cam uşor, este aceea potrivit căreia "nu-i nevoie să ştii prea multă carte ca să fii mecanic auto".

Amintesc doar că mi-am luat maşină nouă (Renault Clio Diesel Expression-full options) ocazie cu care la înmânarea ei nu mi-a dat ca scule decât cheia de desfăcut roţile şi cricul, cu precizarea "de restul se ocupă Service-ul nostru-totu-i pe calculator: localizarea defectului şi înlocuirea subansamblului". Şi-atunci mă întreb: dacă parcul de Dacia se restrânge vizibil, tot mai multe maşini sofisticate invadează piaţa, nu va fi nevoie şi de studii serioase pentru a verifica pe calculator modul de funcţionare şi pentru a depana ? Poate pe moment, când vezi câţi români repară de zeci de ori o Dacie s-o facă să meargă pentru că n-au altă şansă să-şi ia una nouă, raţionamentul pare solid; dar pe viitor nu cred că mai ramâne valabil. Vor trebui studii inginereşti şi la reparatul maşinii...ca mecanic auto sau orice altceva... auto.