Pentru că doar o formă de comunicare online la distanţă precum chat-ul a făcut posibil acest dialog, şi o altă formă de comunicare de tip jurnal online cum este BLOGUL a permis redarea ei, spicuim din multitudinea de păreri şi întrebări, răspunsurile date de distinşii invitaţi:
Viorel Lucaciu: Credeţi că “valori europene” ar putea constitui tema unui obiect opţional în şcoală ?
Aurora Liiceanu: Nu, comunismul ne-a învăţat un lucru contradictoriu: suntem grozavi, dar până şi săpunul bulgăresc e mai bun decât cel românesc. Comunismul a întărit narcisismul necesar unei iubiri naţionale dar în acelaşi timp a dus şi la o imagine negativă pe care nu cred că ai uitat-o, atâta vreme cât este exprimată astfel: ca la noi la nimenea, ţara lui papură-vodă, nimic nu se schimbă, merge şi-aşa...
PENSIONAT FIIND, CONTINUI ACTIVITATEA DE VOLUNTARIAT ACTIV ÎN COMUNITATE după ce ca profesor am făcut-o în școală cu Asociația "Voluntarii Normaliști" Un crez ce-mi călăuzeşte activitatea: „Una dintre marile ironii ale vieţii este că şcolile au ca obiect de activitate procesul de predare-învăţare, dar au probleme majore să înveţe una de la alta. Dacă vor descoperi vreodată cum să facă asta, viitorul le este asigurat”. (Fullan 2001, 92)
21 februarie 2005
VALORI ROMÂNEŞTI, VALORI EUROPENE
19 februarie 2005
9 februarie 2005
FORMAREA RESURSELOR UMANE ÎN EDUCAŢIE
Formarea resurselor umane pregătite pentru noua economie de piaţă reprezintă o investiţie pe termen lung ale cărei costuri se vor amortiza prin calitatea şi nivelul de competenţe al tinerei generatii.
MEC a demarat programul Sistem de Educatie Informatizat - SEI.
Aceasta strategie urmeaza să fie transpusă în practică printr-un ansamblu de proiecte:
- Introducerea sistemului de instruire asistată de calculator în învatamântul preuniversitar;
- Dezvoltarea de soft educational pentru învatamântul preuniversitar ;
- Introducerea managementului asistat de calculator (programul SMART) ;
- Dezvoltarea de produse software pentru evidenta computerizata a elevilor si cadrelor didactice ;
- Formarea de resurse umane TI (sic) în învatamântul preuniversitar ;
- Introducerea manualelor electronice în învatamântul preuniversitar ;
- Introducerea sistemului de educatie cu VIDEO on DEMAND ;
- Dezvoltarea unui DATA CENTER pentru învatamântul din România ;
- INFO-Chiosc ;
- Retele pilot pentru scoli situate în zone defavorizate prin educatie la distanta ;
- Proiectele se vor desfasura pe perioade cuprinse intre 1 si 10 ani, având, fiecare, bugete estimate între 1 si 500 de milioane de euro.
Centralizat, obiectivele acestor proiecte vizează:
- dezvoltarea deprinderilor de învaţare şi de gândire analitică ale elevilor;
- iniţierea unei pieţe a softului educaţional ;
- administrarea sistemului de învăţământ prin mijloace electronice ;
- schimbul facil şi rapid de informaţii ;
- formarea profesorilor ;
- dezvoltarea educaţiei continue şi a educaţiei permanente ;
- dezvoltarea formelor alternative de educaţie ;
- dezvoltarea educaţiei la distanţă .
6 februarie 2005
VASILE LUPU INTEMEIETORUL SCOLII NORMALE VASILIENE
În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia. În 1640 domnitorul Vasile Lupu înfiinţează Şcoala Vasiliană. Încă din iulie 1641, fuseseră plasate La biserica Trei Ierarhi, moaştele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. În jurul bisericii a apărut o mânăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea 'Schola Basiliana', mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Petru Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi în anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam.
Pe langa biserica mânăstirii Trei Ierarhi povesteşte Miron Costin, a funcţionat Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii Domneşti şi tiparniţa instalată aici, în care se imprima la 1643 "Cartea românească de învăţătură". Astfel, pe la 1640 este semnalată la Iaşi, alături de Şcoala Domnească, existenţa unei şcoli ai carei elevi recitau şi cântau, în faţa domnitorului, latineşte şi româneşte. Călugărul misionar Marco Bandini pomeneşte, în jurnalul său de călătorie prin Muntenia şi Moldova, că în anul 1647, în ziua de Bobotează, “copii de 7 ani cu fete frumoase cântau cu voce limpede, în limba română, “Doxologia”. Sunt dimensiuni care adaugă bisericii Trei Ierarhi pe lângă numele de "Mânăstire a Patriarhilor" şi pe aceea de "Mânăstire a dascălilor", denumire confirmată şi de istoria învăţământului românesc din veacul al XVIII-lea.
Academia lui Vasile Lupu a avut un rol major în menţinerea ecumenicităţii ortodoxe pe teritoriul românesc în perioada postbizantină. Aici avea să locuiască Mihai Eminescu, să înveţe Ion Creangă la 1864-1865 şi viitorul patriarh Veniamin Costachi. Restaurată începînd din 1882 de arhitectul francez Lecomte de Noüy, biserica a fost resfinţită în 1904, anul fiind înscris pe monedă. In 1835 a luat fiinţă, la Iaşi, prima institutie românească de învăţământ superior, urmată în 1860 de prima universitate din România.
AFLAŢI CĂ:
Testele naţionale, dar şi examenul de bacalaureat ce vor fi susţinute în vara acestui an nu vor fi modificate, chiar dacă echipa de conducere a Ministerului Educaţiei a fost schimbată.
Amintim câteva dintre problemele învăţământului românesc:
1. Modificările dese şi uneori contradictorii ale sistemului educativ;
2. dezinteresul elevilor, dar şi al profesorilor;
3. lipsa fondurilor şi a informaţiilor;
4. promovarea adesea în funcţii de conducere pe criterii politice şi nu valorice;
5. degringolada privind orientarea şi specializarea în învăţământului superior.
Sunt doar câteva din problemele pe care le sesizez în speranţa că ele vor sta în atenţia noilor guvernanţi.
31 ianuarie 2005
LECŢIA DE COMUNICARE - FORMA ORALĂ
Subiectul: Învăţământul normalist al anilor '40.
Locul desfaşurării: Şcoala Normală „Vasile Lupu” Iaşi.
Prilejul: Aniversarea -150 de ani de activitate la Şcoala Normală „Vasile Lupu” Iaşi.
„Material didactic”: Absolvenţii promoţiilor de după război.
Desfăşurarea lecţiei:
- pregătirea pentru lecţie: cu câteva zile înaintea evenimentului, singuri, apoi în grupuri mici, apoi mai mulţi, veneau să viziteze curtea şcolii, capela, centrul de resurse (fosta locuinţă a directorilor) azi muzeu al tapiseriei cu exponate ale Gabrielei Moga Lazăr fosta profesoară la această şcoală, împrejurimile, apoi încet încet au intrat în muzeul de istorie, cultură şi artă populară al şcolii. Vorbeau molcom, explicau cu gesturi ample, priveau atenţi, emoţionaţi, făceau un efort vizibil sa-şi amintească, întrebau şi nu voiau să deranjeze;
- erau printre ei foşti elevi absolvenţi ai şcolii, elevi deveniţi apoi profesori în aceeaşi şcoală, profesori ai şcolii, foşti directori, inspectori, astăzi pensionari, fiecare purtând cu ei istoria lui împletită cu istoria şcolii de suflet;
- am organizat pentru toţi, activităţi metodico-ştiinţifice cu foşti profesori ai şcolii astăzi profesori universitari, întruniri ale profesorilor de ieri cu profesorii de azi, evocări Ion Creangă , Titu Maiorescu şi spiritul normalist, slujbă la capela şcolii şi evocarea Sf.Vasile cel Mare patronul Şcolii Normale, întruniri ale generaţiilor de absolvenţi un spectacol aniversar şi o masa festivă;
- era normal ca la masa festivă, după un pahar de vin să li se deslege limba şi să-şi depene fiecare amintirile în prezenţa celor mai tineri. Aşa am aflat câteva poveşti adevărate.
Priveau Anuarul şcolii şi-şi căutau numele în lista promoţiei. Deodată, unul din ei se întristează brusc: „Eu nu sunt trecut aici...deşi am fost coleg cu ei, dar ştiu de ce. Era în anul 1940. Cu o lună înainte de terminarea liceului, m-a exmatriculat pe motiv că tata era chiabur...avea bodegă la capătul liniei de tramvai. Aveam să mă reînscriu doi ani mai târziu şi să termin şcoala totuşi după care am predat ca învăţător toată viaţa în satul Chicerea din Judeţul Iaşi. Alţi colegi de-ai mei în aceeaşi situaţie au fost „scăpaţi” prin diverse metode de profesori care „i-au făcut absenţi””.
Palpitante mi s-au părut povestirile anului 1940, momentele în care elemente ale Gărzii de Fier au venit în şcoală înarmaţi cu pistoale, hotărâţi să aresteze profesori. Discursul dezarmant al directorului de atunci (Petrovanu) i-a impresionat şi marcat pe mulţi.
Muzicologul, dirijorul şi compozitorul Constantin Arvinte povestea de profesorul său de fizică ce avea obiceiul să stimuleze gândirea şi participarea elevului la dialog în timpul predării lecţiei, începând cuvântul pe care elevii trebuiau să-l finalizeze. Aşa s-a ajuns la un dialog de genul: „ Considerăm un tub al lui Tori...- celli (completau elevii); acesta este plin cu mer...(cur...adăugau aceiaşi...râzând)”
Ne-au delectat cu amintiri despre Sadoveanu, care avea casa la câteva sute de metri de Şcoala Normală şi adesea era văzut de elevi plimbându-se prin Copou. „Unii i se adresau cu „domnule scriitor” alţii cu „maestre scriitor”. Într-una din zile, privind peste gardul grădinii lui Sadoveanu pe lângă care treceam zilnic, văd pe „maestru” în gradină lucrând. Ne-având ce face, băieţii remarcă ofensiva de după ploaie a buruienilor şi cerem voie maestrului să-l ajutăm să plivească via. Acesta încuviinţă şi în câteva minute grădina era curată. Atunci „maestrul” ne-a întins mâna, ne-a mîngâiat şi ne-a strâns în braţe mulţumindu-ne. Nu vă puteţi închipui ce onoare a fost pe noi, copii de la ţară, să ne îmbrăţişeze Sadoveanu. Povesteam oricui aveam ocazia, această întâmplare...” avea să spună prof. univ.dr. ?? de la Univ. Bucureşti după care adăugă: „la câteva luni apoi, aveam să păţesc o întâmplare în care „maestrul” m-a ajutat. Eram la ora de fizică, dădeam o lucrare cu un profesor foarte exigent, care mi-a găsit cartea deschisă (dar la altă lecţie) în bancă. Am luat nota 3 pe loc, m-a trimis să mă tund şi riscam să pierd bursa. Atunci m-am dus la „maestru”, i-am povestit îngrijorarea mea, m-a întrebat dacă am copiat, i-am răspuns clar NU, după care m-a sfătuit să merg duminecă dimineaţă la slujbă în capela şcolii, acolo îşi va da întâlnire şi cu directorul şcolii (fără să ştie acesta de scenariu), ocazie cu care m-a sfătuit ca la sfârşitul slujbei să-i cer acolo iertare în genunchi directorului. Aşa am şi făcut, apoi am învăţat şi-am luat nota 7 şi aşa am şi scăpat cu bursă.”
Sunt multe de povestit iar cuvintele sunt sărace în a cuprinde emoţia trăită la spectacolul aniversar de la Teatrul de copii "Luceafărul" unde s-a văzut armonia „dialogului” între generaţii.
- Au spus snoave, au recitat „Sunt sănătos TUN”, şi-au revăzut locurile unde şi-au petrecut anii adolescenţei, unii au dansat alţii au cântat, şi-au reîncărcat bateriile şi plini de emoţie şi-au dorit să revina...„la anu’”
Povestite parţial de un spectator, întâmplător profesor la acea şcoală.
23 ianuarie 2005
WIRELESS
Reţelele wireless (fără cablu) oferă această libertate pentru utilizatorii lor, adăugând, pe lângă caracteristicile standard ale unei retele clasice, şi o simplitate deosebită. Un aspect care poate da naştere unor semne de întrebare este gradul de securitate a informatiei transmisa prin reţeaua wireless, din moment ce transmiterea informatiilor nu se face printr-un mediu controlat, ci prin aer. Elemente esenţiale la fel de importante în reţelele cu şi fără fir sunt obstacolele şi distanţa maximă la care se pot conecta direct două elemente de reţea. În România cererile de wireless sunt în special în partea de jos a lărgimilor de bandă, a capacităţilor de transport şi de comunicare, acest lucru fiind în legătur directă cu nivelul general al economiei.
Un element hotărâtor în transmisiile wireless sunt antenele şi detaliile lor de construcţie.